Wind Beneath My Wings

"Everyone listen to what you say. Friends listen to what you have to say. Best friends listen to what you don't say."

Sunt rani care se deschid la auzul cuvintelor. Sunt altele care apar atunci cand cuvintele se lasa asteptate ... un raspuns ce nu mai vine, adancind cutitul ce l-am azvarlit singuri in noi, pe care asteptam ca cineva, candva, sa-l scoata ... Sunt rani vechi, cicatrizate, peste care turnam amintiri si uitari. In toate suntem noi.

Zilele acestea am invatat ceva nou. Frica de a ne expune, de a ne arata pe noi insine, de a cadea si de a plange pe umarul celuilalt. Si cata nevoie avem de asta! Cineva drag mie mi-a spus ca trebuie sa ies din cochilia mea, sa cer ajutor, atunci cand trebuie, atunci cand am nevoie ... help, a lovely word. Yes, indeed ... but when you can ask for help from true, honest, sincere friends, from people that you love ... A ne expune. De ce nu? Cu totii suntem oameni, cu totii avem grijile de zi cu zi, cu totii avem nebuniile noastre.

A ne dezbraca de Strenght. Hmm...I? A arata vulnerabilitate. Acea vulnerabilitate adanca, infipta in sange, ce curge prin vene, care vine din adancuri, care se numeste Sensibilitate, care asteapta un comfort, o intoarcere adevarata, un brat de care sa se sprijine. Dam jos mastile. Ne dezbracam de ele, deja prea uzate pentru a mai putea fi folosite. Caci adanc, in spatele lor, ceva ... suflet, inima, ganduri? ... arde tare de tot, si le-a distrus. Ne debarasam de "I can do it, I can do it, I can do it", putin cate putin, pentru o singura data (Da Doamne, te implor, da Doamne, sa nu fie pentru ultima data, Te implor, in acest razboi, dintre mine si Tine, te implor, sa nu fie pentru ultima data). Lasam la o parte armele pe care le-am avut, protectia pe care am dat-o si ramanem cu Amintiri. Si-n Amintiri revarsam Emotii. Adanc, infipte in suflet. Aici am ajuns.

One beat, two beats. One step, two steps. E atat Rosu in fata ta, pentru prima data ... pasiune, vulnerabilitate, vase de sange, lovituri care nu s-au vindecat, amorteala durerii, e atata Rosu ... pentru ca e adanc, pentru ca ai ajuns la Tine.

Ne revarsam pe noi pe foi de hartie, pe caiete cu spirale, colorate. Pentru ca lumea e gri. Ceea ce e in noi, ceea ce folosim, ceea ce tinem cu adevarat, e colorat. Si incepem cu Amintiri, dulci amintiri, care ne-au dat toata puterea. Masti ce cad una cate una, Strenght al Inumanitatii din tine care se topeste incet, asa cum zidurile din tine au inceput sa cada, unul cate unul, doar pentru o persoana la care crezi cu adevarat. Ne debarasam si de asta, si de protectii si de "I can do it", si ajungem in Marea Amintirilor, in durere, in nevoia de a plange. Si cadem, de data asta pe uscat. Cu fiecare cuvant pe care il scriem, cu fiecare soapta pe care o aruncam, care se intareste cu fiecare pas, intr-un strigat tacut, adanc, care te face sa cazi, din nou. Si plangi cu adevarat, atat Human, cat si Inhuman, incep sa planga, sa se lase sa cada pe podeaua prafuita, sa planga pana totul se invarte in jur, pentru ca ai tinut prea mult, adanc, in tine, pentru ca speri la un sunet, la o miscare, pentru ca speri, din nou, ca cineva, sa fie aici. Si pentru ca stii ca e ultima sansa, pentru ca ai mers prea deep, pe un teren prea vulnerabil, din tine insati, pentru ca te-ai debarasat si te-ai dezbracat de tot, in Iertarea pe care acum, incerci sa o faci auzita la capatul celalalt, in inima cealalta. Pentru ca acum, in oboseala propriilor batai, mai mult decat niciodata, ai nevoie sa simti caldura unei alte inimi.

Sunt rani ale cuvintelor, ale non-cuvintelor, ale amintilor, ale gesturilor. In toate suntem noi, asa cum noi suntem in toate momentele de beatitudine, in epifaniile sau viziunile noastre. Si trebuie sa ne culegem pe noi de jos si sa mergem inainte. Da, inca ne mai avem pe noi insine cu noi, in propriile noastre calatorii. Pentru ca TREBUIE, pentru ca avem ONE SINGLE LIFE and it is ours. And we have to live it with us inside Itself!

I tell you this because i know
protect what´s dear, don´t trade your soul
'cause there´s nothing left around you
and there´s no place left to go

All you can, all you can
you gotta take this life and live it!

Nu mai vreau Tacere. Nu mai vreau Indiferenta. Nu mai vreau Superficialitate. Nu mai vreau aceasta durere, bine infipta in mine, in trecutul de ieri. Pentru ca peste ea am turnat Iertare.

 All I want is MY Wind beneath my Wings back ...