Lumea e plina de superstitii si de clisee. Americanii sunt intr-un fel, blondele sunt in alt fel, tiganii sunt asa. Ne aruncam unii altora nisip in ochi si amanam pentru o viata sa vedem lucrurile in esenta lor.
Si asa cum atribuim lumii intregi stereotipuri oarbe, adeseori imbracam oamenii din jurul nostru cu astfel de lucruri. Care ar fi cliseele cu care oamenii (chiar si cei mai dragi) ma imbraca? Ca iubesc Singuratatea. Asta cred ca ar fi unul la mana, si cea care ma deranjeaza cel mai tare. Ca nu am nevoie de nimeni atunci cand sunt la pamant. Ca patriotismul nu e o "chestie" care m-ar caracteriza. Ca nu dau doi bani pe poezie/literatura romana. Si lista cu siguranta poate continua.
Uite ca adevarul gol golut este ca sunt un pic cam prea pretentioasa. In TOT. Si adevarul e ca cer mai mult de la lucrurile/oamenii la care tin decat la oricine altcineva. Literatura romana ... are nevoie de o briza, de o voce, de un contur. Cred ca asta ii lipseste. Conturul. Si scriitorii pentru mine nu au o nationalitate clara, distincta, ci sunt voci ale umanitatii. Iar poezia (toata poezia) e ceva prea intim pentru a fi criticata, analizata la orele de curs, tratata in carti de critica/in licente/dizertatii/doctorate. Poezia se simte, se traieste. Asa cum T.S. Eliot m-a facut sa ma simt in Rhapsody on a Windy Night.
Printre scriitorii romani pe care ii citesc, pe care ii admir, se numara si Marin Sorescu. Ultima piesa de teatru citita, asa cum am spus, mi-a amintit mult de el. Si cum poezia scrisa bine va ramane mereu una dintre pasiunile mele, iata cateva exemple de-ale acestui autor:
In Groapa Cu Cuvinte
Ma aflu-n groapa cu cuvinte,
În care nu te joci:
Nu-s numai lei, ca la Samson,
Ci tigri, lupi si foci.
Racnesc la ele, le lovesc
Cu pumnul peste falca,
Dar ele iarasi se reped
Si-mi smulg câte o halca.
Ca într-o apa ma scufund,
Cu cât mai mult ma-ncaier,
Ci sufletul eu vi-l trimit
Prin bulele de aer.
Iar daca într-o zi cu soare
Voi disparea de tot:
Catati-ma-n acele vorbe
Care se ling pe bot.
Scara la cer
Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!
Rugaciune
Doamne, creatia a dat inapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Cu tine cu tot si orbecaim in nestire.
Doamne, da un pumn in bezna,
Sa creasca, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cand ii crestea cornul,
Era numai durere si cunoastere.
Lumea sorbita de hau
Se pierde in circumvolutii prea destepte.
Doamne, da-ti Doamne un pumn drept in frunte
Si mugind ia-o de la-nceput.
Si mugind ia facerea de la-nceput."
Presimt
Presimt ca o sa am o zi cam proasta
Din cat greu fost-a, este cel mai greu.
Dealtfel, zarea va ramane-albastra
Si streangul maine fi-va curcubeu.
Spre mine ma deschid ca o fereastra,
In care sta pe ganduri Dumnezeu.
Si iata vine pasarea maiastra
Si pasarea aceasta sint tot eu.
Fragila alcatuire si capcana,
Las corpu-acesta unei alte flori.
O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,
Desi, vii prea devreme, tu, dojana...
Si cui sa-ncredintez aceasta pana?
Cum sa te iau, durere, sa nu dori?
Iluzile
cred in valoarea de schimb a iluziilor
ele se scarpina in ureche cu piciorul
ele functioneaza mereu pe dos
iluziile sunt arma cu care impuscam rasul
iluziile sunt foarte amuzante
la orele de audienta
indruga verzi si uscate
si nici nu-ti vine sa crezi ochilor
cata credinta pun ele in ele insele
Marin Sorescu e sincer - cu el, in primul rand, si cu poezia in al doilea rand. asta e o calitate rara.o mai intalnesti intr-adevar la T.S.Eliot si la cativa rusi (Esenin, Puskin si-or mai fi si altii printre rusi). acum am realizat de ce doar pe acestia ii pot citi dintre toti poetii. printre putinii care nu s-au l asat furati de mirajul cuvantului, ci l-au stapanit si i-au dat forma propriei fiinte.
ReplyDeletemultumesc pentru acest articol.
descoperire si redescoperire a sinelui. asta conteaza sa generezi in cititorii tai, nu crezi?
Mi-a placut mult comentariul acesta. :) Si ma bucur ca nu mai e problema cu Spam-ul ...
ReplyDeleteDA, asta cred si eu. Si ceea ce ai spus de Sorescu, si de scriitorii... ei tbuie, pe langa alte lucruri, sa le ofere o descoperire/redescoperire a sinelui cititoriilor... cred ca acest lucru gasesc in scriitorii mei preferati.
Chiar astazi mi s-a pus (din nou) o problema de etica, de sinceritate, de Prietenie vs. Creatie. Mi-am demonstrat inca o data cat de critica pot fi atunci cand vine vba de Literatura, cat de tare tai in carne vie. With all my honesty, I'm a bitch in this domain. As face orice pt prietenii mei, dar astazi m-am intrebat (din nou) care ar fi fost raspunsul meu, daca as fi pusa sa aleg intre a fi sincera si a spune NU, si intre a nu rani un prieten, ULTIMUL lucru pe care l-as face (intentionat) ... Pentru ca daca as spune "Da" si nu ar fi sincer, ceva in mine s-ar rupe, acea coloana vertebrala a celui care scrie, care pune suflet in creatia sa ... intelegi?
Oricum, SPER sa nu am niciodata de ales intre un "nu" si un Prieten. ;)