“We die. That may be the meaning of life. But we do language. That may be the measure of our lives.”
Toni Morrison
De mult nu mi s-a mai făcut un chef nebun de a citi, de dor de Sabato, DeLillo, Cărtărescu, Auster, Iuga, și de a nu ști cu ce să începi... . Rămâne cheful nebun de a porni la drum, sentimentul acela pe care-l ai și pe care-l porți cu tine după ce îl citești și-l înțelegi pe Kerouac, dor de drumuri lungi și oameni altfel. Asta rămâne la capăt de drum lung și anevoios. Asta, și după ce începi să te dezmorțești din amorțeala extenuării fizice și psihice, rămâne acel sentiment de liniște ce nu poate fi tradus, nu neapărat că ai ajuns aici, ci pentru acea întâlnire cu tine însuți și acea parte din tine lăsată și pusă pe-o coală de hârtie.