In acest drum inapoi spre mine, a fost si anul in care m-am conectat cel mai mult la partea mea nomada. On the Road, descoperind locuri noi, facand mii de pasi, descoperind oameni noi, colorati si diferiti. Descoperind ca viata nu se termina aici, ca exista atatea drumuri si dincolo de. Atata timp cat te ai pe tine insuti/insati, you are enough. Invatand a sta in mijlocul furtunii pe care nu o poti opri, si asteptand sa treaca.
La final de zi, si la final de acest an de lucru, dincolo de roluri sau proiecte, aleg Omul. Asta este ceea ce am invatat si ceea ce am ales in mijlocul acestui naufragiu. Aceasta a fost epifania din aceste zile. E usor sa devenim persoanele care ne-au produs cele mai adanci rani, sa ne mai oprim sa mai avem incredere in altii, sa mai dam spre ceilalti, sa mai credem in ceva. Sa ne oprim sa mai spunem ,,multumesc", sa fim recunoscatori pentru cei care ne-au ajutat, sa recunoastem unde noi am gresit.
Detasarea nu inseamna a nu mai simti ceva. Inseamna a constientiza ceea ce simti, a sti ce e in puterea ta si ce nu e. To let it go, fara resentimente. Si de a te ridica de jos, integrand naufragiile interne in perspective si forte noi.