Nu stiu de ce imi place sa fac ordine prin rafturile de carti, sa am notite cu ce am citit, ce vreau sa citesc, cand paradoxal, de mica am fost o dezordonata. Oricum, anul acesta mi-am creat un document Word, in care scriu carticele citite si ofer fiecareia cate o nota (profa’ din mine …).
Ma gandeam la Beloved, a lui Toni Morrison. In dreptul ei, am trecut nota 9. E un roman in stilul meu: cu personaje ciudatele, cu conflicte de constiinta, intr-un stil asemanator lui Faulkner … mama care-si ucide copilul pentru a o salva de la o viata de sclavie. Viata doar ca o lupta de supravieture, din care “a trai” lipseste. Jocuri ale amintirilor, felul in care trecutul ne influenteaza, dragostea care ucide, dragostea care salveaza … roman gotic intr-o oarecare masura, istoric, psihologic … si totusi, Beloved nu ma fascineaza asa cum teoretic, un astfel de roman ar fi trebuit sa o faca. De ce?
Am cautat raspunsul asta de cateva saptamani, iar ieri, cand mi-am scris eseul pe romanul acesta, mi-a rasunat in minte cuvantul HUMAN. E o carte buna, intr-adevar, dar cred ca Faulkner e vinovat pentru lipsa mea de entuziasm … stiu ca pentru multi proza lui William Faulkner da dureri de cap, pentru mine insa, scrisul lui ma emotioneaza profund. Din punctul meu de vedere, cand vine vorba de actiune, de a povesti, he’s the best.
Am invatat la facultate despre rasa, etnicitate si America. E oare rasa cea mai importanta in analiza unei opera fictionale? Ar trebui scriitorii sa insiste pe acest element in proza lor? Intr-un interviu de-al lui Harold Bloom, acesta spune ca nu, iar eu tind sa fiu de accord cu el. The Sound and the Fury sau Absalom, Absalom! mi-au aratat povestea din spatele rasei, albi sau negrii … adevarul nu e niciodata alb sau negru, si inainte de a fi African/indian/American/tigan/roman/rus, etc. suntem Oameni. Si asta e ceea ce caut eu intr-o carte: umanul, din spatele etniilor/istoriei, etc, lucrul acela firav si efemer, care indrazneste sa se impotriveasca eternului, zidului gros al Timpului …
Beloved este o carte mai mult decat buna, cu un stil bine pus la punct, cu influente si voci dintre cele mai diverse. Si totusi, Beloved nu a reusit sa-mi atinga inima/constiinta, acel lucru care m-a facut sa aleg literatura. Pentru ca in stilul acesta bine sudat, nu am reusit sa aud o bataie de inima, nu am reusit sa vad o culoare diferita, care sa ma socheze, sa ma fascineze, in aceste personaje. Simt ca pe undeva, elementul uman nu s-a conturat atat de bine precum as fi vrut …
Si inca o data, acest ceva care nu mi-a placut in Beloved, e cauzat de proza lui Faulkner. Talentul acestui scriitor e atat de vizibil incat tot ceea ce proza lui ofera – mit, umanitate, istorie, psihologie, referinte din Istorie si din Biblie, influente din Joyce – par a fi venit de la sine, cu o usurinta geniala. Si desi Toni Morrison e o scriitoare de prim rang, imi este imposibil sa nu o compar cu acest scriitor. 60 million and more … povestile lor da, seamana, in fiecare familie de negri se ascunde o poveste tragica, dar nu toti negrii sunt buni, asa cum nici albii nu sunt … cu totii insa suntem oameni, si fiecare dintre noi ascundem altceva … dincolo de crima savarsita de Sethe, dincolo de brutalitatea trecutului ei, dincolo de amintirile difuze ale lui Paul D, pentru mine Toni Morrison a pierdut o piesa din puzzle, piesa care face diferenta dintre un roman bun, expresiv, care merita citit cu atentie, si unul genial, care te lasa fara cuvinte.
No comments:
Post a Comment