Sărbătoarea neînsemnătății

Neînsemnătate înseamnă la Kundera minimalismul regăsit în viața noastră, cea de toate zilele, de la prieteniile care ne leagă sau singurătatea din fiecare dintre noi, recunoștința fiului pentru mamă sau încercarea fiului de-a înțelege abandonul mamei, de la încercarea de a găsi ceva diferit, unic, dramatic și de-a schimba cotidianul și până la banalitatea regăsită în Istorie. Și în această neînsemnătate, și în aceste puține pagini, ca-n orice minimalism matur și scris bine, se ascund dedesubtul lor toate sentimentele, toate angoasele și toate luptele fiecăruia dintre noi.

           ,,În vocabularul meu de necredincios, un singur cuvânt e sfânt: prietenia.” (30)

,,Ce și-au spus rămâne definitiv uitat, dar, un moment i s-a fixat în memorie, un moment concret, gravat cu precizie: așezată pe scaunul ei, a privit cu intensitate buricul fiului. Privirea asta i-o mai simte și-acum pe burtă. O privire greu de înțeles, i se părea că exprimă un amestec inexplicabil de compasiune și dispreț; buzele mamei luaseră forma unui zâmbet (zâmbet de compasiune și dispreț), apoi, fără a se scula de pe scaun, se aplecase spre el și, cu arătătorul, îi atinse buricul. Imediat apoi se ridicase, îl sărutase (oare îl sărutase într-adevăr? Pesemne; dar nu era sigur de asta) și plecase. N-o mai revăzuse niciodată de-atunci.” (44-45)

,,Prima lui meserie, care reprezenta pe-atunci pentru el tot sensul vieții, era pentru Caliban cea de actor; profesia asta era scrisă negru pe alb în actele lui și, tot în calitate de actor fără contract primea, de multă vreme, alocația de șomaj.” (59)

,,Ființa umană nu e decât singurătate.” (72)

,,Neînsemnătatea, prietene, e esența existenței. E cu noi peste tot și tot timpul. E prezentă chiar acolo unde nimeni nu vrea să o vadă: în grozăvii, în bătăliile sângeroase, în cele mai cumplite nenorociri. Adeseori se cere curaj ca s-o recunoști, în condiții atât de dramatice, și ca să-i spui pe nume. Dar nu-i vorba numai s-o recunoști, trebuie s-o și iubești, neînsemnătatea, trebuie să înveți s-o iubești.” (124)