Cărțile anului 2019

Deși a fost un an mai bun ca cel trecut în privința numărului de cărți și al articolelor citite, nu pot să spun că în 2019 am găsit foarte multe cărți care să îmi fi plăcut extrem de mult, care să fi avut un impact puternic asupra mea (ca DeLillo și White Noise sau Rushdie). Știu că în 2020 este foarte posibil să citesc mai puțin ca în 2019 (deși inițial aveam năzuințe mari), dar sper că voi da de niște cărți foarte bine scrise.

Astfel, dacă ar fi să așez cărțile din 2019 în ordinea preferințelor, topul ar arăta cam așa:

1. John Steinbeck, Of Mice and Men: recitită în 2019, dar probabil cea mai bună carte parcursă. Sper ca în 2020 să am timp să mă întorc la Steinbeck.
2. Gloria Azandula: Borderlands-La Frontera: mi-a plăcut foarte mult cartea aceasta, pe alocuri mai mult decât Steinback, reamintindu-mi când am avut nevoie de ce nu vreau să renunț la ceea ce lucrez momentan.
3. Octoavio Paz, Labyrinth of Solitude and Other Writings: o carte bine scrisă, pe care o recomand tuturor celor pasionați de Mexico (și nu numai)
4. Jose Saramago, Intermitentele mortii – o carte plină de umor, cursivă și ușoară
5. Michael Lynn Crews, Books are Made out of Other Books: A Guide to Cormac McCarthy’s Literary Influences – o carte minutioasa, plina de detalii si scrisa bine.
6. Amos Oz, Intre prieteni – Oz mă relaxează. Nu am foarte multe pretenții de la el, dar îmi place să citesc și să aflu lucruri noi despre alte culturi.
7. Amos Oz: Iuda – i-am detestat personajul masculin, dar mi-a fost tare simpatic bătrânul din acest roman.
8. Marilynne Robinson, Gilead – Posibil să surprină pe unii prezența acestei cărți în primele 10 ale anului trecut, dar Gilead a început să îmi placă (și) mai mult după ce am terminat cartea. Sentimentul puternic al pierderii, al modului în care viața ne trece printre degete, și dragostea profundă pentru viață, pe care o resimți când ești la final, sunt elemente care mi-au rămas în minte de la această carte.
9. Fred Chappell, I Am One of You Forever – recomand ,,The Storytellers”.
10.  Cormac McCarthy, The Gardener’s Son – vizionarea filmului cu același nume este pe lista de așteptare. Nu e McCarthy cu care m-am învățat din romane, dar este o piesă de teatru bine scrisă.
11. Georg Guillemin, The Pastoral Vision of Cormac McCarthy – o carte mai greu de parcurs, dar cu multe informatii utile (pentru mine).
12. Allen Josephs: On Cormac McCarthy: Essays on Mexico, Crime, Hemingway and God – m-a făcut să îmi dau seama că trebuie neapărat să parcurg For whom the Bells Toss
13.  TKT Course Book – o carte usurica, care se citeste repede, care aproape ca nu aduce nimic nou fata de cartile deja parcurse legate de metodologie
14. Mircea Eliade, Huliganii – dacă iei personajele ca anti-eroi, atunci cartea ar putea avea un pic de valoare. Nu mi-a displăcut total, dar mi s-a părut adolescentină în mai multe episoade.
15. Andre Gide, Intoarcerea fiului risipitor – Ce mi-a plăcut la Gide a fost reinterpretarea miturilor, dar cred că traducerea a lăsat de dorit.
16. Nicolae Steindhart, Jurnalul fericirii – mi-a fost tare greu să parcurg această carte. Cel mai mult mi-a plăcut erudiția autorului, dar am înaintat cu greu în toată propovăduirea prezentă la fiecare pagină.  
17. Michael Ondaatje, The Collected Works of Billy the Kid – o carte originala, dar greu de parcurs.
18. Vereen M. Bell: The Achievement of Cormac McCarthy
19. Olga Tokarczuk, Calatoria oamenilor cartii – aveam alte pretentii de la un castigator de Nobel (oricat de politice ar fi aceste premii)
20. Octavian Soviany, Casa din Strada Sirenelor – carte foarte usoara, cu idei preluate de la alti autori, care ar fi putut iesi ceva mai dragut daca era rescrisa/elaborata/lucrata un pic.