Subscribe

* indicates required

November 6, 2010

That I Would Be Good ...

Timpul e o fiara care are nesfarsita rabdare de a inghiti totul.


 octavian paler


Si uite ca sunt si astfel de zile … zile in care cazi ca un Humpty Dumpty si renunti la tot ceea ce tii pentru a simti cealalta parte din tine … cum e daca te-as asculta mai bine? Si o simti cum te patrunde si-ti controleaza vointa, gandurile si pasii … daca mai esti in stare sa faci un pas. Cedezi in fata durerii si o asculti – e parte acum din tine. Te supui cuminte, adormind fiecare particica vie din tine si simti cum cazi in cateva secunde, cum renunti la tot, cum vrei sa tipi, dar ceva din interior te opreste … e tristetea care te loveste, care-ti ridica propriile bariere si ziduri, e tristetea nascuta de ciocnirea dintre mine si tine.


Vreau sa fiu lasata singura in intuneric, sa nu fiu vazuta de nimeni si sa le arat ca pot sa fiu si rea. JUDECA-MA acum, pentru ca acum sunt ceea ce urasc, ceea ce critic, ceea ce detest. Sunt partea pe care o vrei protejata, iar eu o lovesc mereu. Si in acelasi timp, vreau sa fiu strigata, sa urlu si sa dau afara tot din mine, sa spun cat de nedrept e totul, sa lovesc, sa plang si sa cad pentru a respira din nou. Te simti rece, fara sentimente, egoista … durerea e egoista mereu, nu? Iti simti sufletul adormit si gandesti acum ca un animal salbatic, prins intr-o capcana din care nu mai poate sa iasa. Si nu e nimeni aici care sa te trezeasca, sa te scuture, sa te inteleaga, sa-ti dea un pumn si sa ma elibereze pe mine din stransoarea ta, sa-mi spuna “va fi ok”. Cand, cum?


Aici nu sunt eu. Nu ma recunosc, desi ma simt, nu traiesc, desi multi spun ca trebuie sa apas pe frana pentru a simti … ce? Surviving does not mean living. I feel bitterness, ignorance to the other people, I feel dead inside and I see only boundaries: don’t do that, don’t drink that, don’t work too much, DON’T …  si as vrea sa tip si sa lovesc si sa traiesc. Sa inchid ochii, sa te ignor din nou si sa cadem amandoua in TIMP … tinandu-ne strans de mana, lovindu-ne mereu una pe alta, distrugandu-ne cand mai incet, cand mai repede, patinand cu viteza spre ... oare spre ce



    

No comments:

Post a Comment

Joy/Vertigo

No matter what the future holds, there is the moment of today of pure  joy, which reminded me of the first novel I read long time ago by Pau...