"I know that the spades are swords of a soldier
I know that the clubs are weapons of war
I know that diamonds mean money for this art
But that's not the shape of my heart "
Urasc telefoanele. Urasc ceasul lor desteptator, care ma rapeste dintr-un somn de care imi este atat de dor … le urasc cand suna fara sa se opreasca, la capatul celalalt fiind persoane banale, de care nu-mi este deloc dor. Si atunci cand suna si ma intrerup din activitatea pe care o fac, si atunci cand – mai ales atunci – cand le ignor si ele tot canta, neincetat, neintelegand ca la celalalt fir persoana respectiva nu e momentan acasa. Le urasc in salile de cursuri, atunci cand intrerup prelegerile, in salile de examen, cand te sperie cu un bazait surd sau cu o melodie nou-nouţă, fredonată de un X sau de o Y. Imi displace sa vorbesc la ele atunci cand sunt cu altcineva, si imi displac plimbarile in care celalalt vorbeste mai mult cu o carcasa cu butoane … cat de distanti, profani si singuri am ajuns …
Le urasc atunci cand tac. In zilele cand am nevoie de o voce calda sau de cateva randuri de incurajare, atunci cand am nevoie de un prieten. Si ele tac, facandu-mi parca in ciuda …”Nu tu vroiai sa tac? Acum tac.” Le urasc pentru ca nu stiu sa le folosesc atunci cand trebuie, pentru a le spune acestor persoane cat de mult inseamna pentru mine, cand eu sunt cea vinovata, care nu da nici un semn de afectiune. Si cel mai mult le urasc atunci cand transmit un mesaj divagat, cand nici unul/una nu intelege ce se intampla, cand ne certam fara motiv, repetand cu ajutorul lor aceleasi greseli din trecut. Eu prin piticii mei de pe creieri si nesiguranta mea intr-un domeniu pe care-l stii, tu prin ceea ce uiti …
Does anyone know how my day was today? Have you ever been in Hell and then flew back on Earth? So fucking tired. Call if you need me. Because it’s one of the fewest calls that I love and appreciate. Call if I need you. If I knew how, I would definitely call you ... now.
(end of September)
No comments:
Post a Comment