Am invatat sa imi displaca normele sociale, sa apreciez mai mult (putinii) oameni neconventionali, sa ma strecor in marea majoritate a timpului de intrebari si remarci care nu isi au locul, si spuse de oameni la care tii, da, ranesc.
Nu si de Craciun. Acest Craciun a fost despre zapada, mult asteptatul timp liber si hibernare, nevoia de a-ti lasa mintea sa se odihneasca, si de a accepta pierderile din acest an. Sau am incercat sa fie astfel. Primul concediu dupa ani in care concediul a fost folosit pentru studii interminabile.
Craciunul mai poate insemna insa si depresie si anularea tuturor lucrurilor pe care le-ai facut. De la poze trimise fara a fi cerute cu familia altora, afisand zambete largi si copii cuminti/care si-au intrecut deja parintii in inaltime, retele sociale inundate cu mesaje binecunoscute, poze peste poze cu mese imbelsugate, alaturi de oameni numerosi si zambitori. Sau intrebari, comentarii, si chiar si recenzii la filme cu remarci nepotrivite, care te fac sa te intrebi ce ai facut cu viata ta, ce ai obtinut, ce cauti aici, ce fel de oaie neagra esti in toata marea asta de fericire, a tuturor.
Fericirea (cuvant pe care ezit sa il folosesc) a devenit comerciala, de fatada, in aceasta perioada. Normele sociale spun ca Craciunul inseamna familie. Nu conteaza cat de fericit esti in sanul acelei familii, in 2, in 3, in 4, in 10, cati oameni or incapea in acest cuvant, cat de mizerabil te simti cu acel om/acei oameni, cat de incompatibil esti. Important este sa nu petreci Craciunul (si Revelionul) singur, a nu fi a cincea roata de la caruta, a nu fi un ateu in fata Fericirii/acelui Togetherness adus de Craciun.
No comments:
Post a Comment