Square One

"all her books of
terrified loneliness

 
all her books about
the cruelty
of loveless love 

were all that was left of her"

Iubim rӑsӑriturile de soare în dimineţi rӑcoroase, privite din autobuze prӑfuite, pline de bӑtrâni care se tot îmbrâncesc pentru un sfânt loc sau care cautӑ un motiv de ceartӑ de la prima orӑ a zilei. Privim acel cer perfect, roșiatic, și acel cerc care se înalţӑ încӑ o datӑ peste noi, peste strӑzile pline de gropi, peste cei odihniţi, obosiţi, pierduţi în gândurile lor, peste cei iubiţi și cei rӑniţi, peste toţi cei scufundati in ego-urile lor. Iubim ceștile de cafea aburite în acele dimineţi singuratice, când suntem noi cu gândurile și sufletele noastre sau acele cești de cafea în zumzetul cancelariei sau al biroului, cu care te retragi într-un colţ, fӑcând un pas îndӑrӑt, privind și ascultând viaţa ce clocotește în venele, cuvintele, gesturile celor din faţa noastrӑ. Iubim oamenii care ne-au fӑcut cândva sӑ zâmbim, oamenii speciali, pe care i-am ales din întreaga gloatӑ, oamenii care reprezintӑ un mic univers pentru noi. Îi iubim timid, cu sau fӑrӑ cuvinte, îi iubim când ne-ascultӑ, când sunt acolo, când ne zmulg inimile, când ne fac sӑ ne simţim cei mai iubiţi sau cei mai singuri oameni de pe pӑmânt. Îi iubim pentru simplul fapt cӑ existӑ. Iubim rutina din care vrem sӑ scӑpӑm, orele sisifice sau tot cenusiul ce ne inconjoara. Iubim apusurile de soare, ploile reci sau nopţile pline de stele, privite din acelasi vechi autobuz 11. Plin de drogaţi, bolnavi, oameni prӑfuiţi, supӑraţi pe tot, grӑbiţi, neînţeleși, care cautӑ atenţie, care se întorc de la o zi plinӑ, la fel ca oricare alta. Iubim … sperand un strop de fericire. Sau “a small good thing”. O banca portocalie, o carte rasfoita de vant, un cuvant sau un gest gingas, un respiro sau o minune, care sa ne poarte cat mai departe de aici. Iubim si continuam sa ne tot luptam, sa vedem culoarea in toate miile de nuante de cenusiu ce ne-nconjoarӑ, sa ne ascultam valurile ce clocotesc in noi, sa le oferim cuvinte, sa le inaltam spre cei si cele sfinte noua, sa le zmulgem din noi, sa le asezam pe coli albe, sa le daruim celor dragi noua, sa veneram lumea si oamenii pe care-i purtam adanc in noi, sa despartim marea pe care o purtam in noi de nisipul acela sfasietor, in care tot mai mult alunecam … Iubim, intrebandu-ne cine oare ne-ar putea iubi pe noi insine.