Gabriel García Márquez

E greu sa iti imaginezi o lume fara Márquez. Sau sa iti imaginezi lumea lui Márquez. Sunt atatia scriitori ale caror carti ,,le devoram” si apoi trecem grabiti la altele. Sunt insa unele scrieri pe care le purtam vesnic – sau cel putin in anii pe care ii avem – in suflet, care ne-au modelat, ne-au facut sa plangem, sa traim emotiile unor personaje plamadite din Nimic ... carti care ne-au oferit mai mult decat o perspectiva sau un mesaj profund.

Uitam adeseori de Omul din spatele scriitorului. Omul cu neajunsurile lui, cu fragilitatea sa, cu setea de viata, cu obiceiurile lui simple, cu obsesiile, gandurile, nebuniile, cu amintirile si cu delirul sau, toate acestea ajungand adeseori pe-o coala de hartie, imbracate in imaginatie si-n stil, in setea de perfectiune, creand o lume sau o alta definitie a Realitatii. Ce am fi fara carti, fara scriitori, fara cuvinte? Uitam sa ne mai gandim ca si acesti creatori, ale caror cuvinte ni s-au intiparit in suflet, sunt oameni, ca si noi. Dar uitam asta. Suntem prinsi in lumile lor si le oferim un altfel de statut. Cartile lor, cuvintele, vor trai vesnic, dar .... . 

Sunt atatea suflete ce pier in fiecare zi. Atatea cuvinte pe care le parcurgem in fiecare zi. Atatea lucruri pe care le ignoram ... Si e greu, mult prea greu, sa crezi ca acel Patriarh al literaturii, Gabriel García Márquez, este dator, ca oricare dintre noi, cu o moarte, mai mult sau mai putin anuntata.  

 ”I discovered that my obsession for having each thing in the right place, each subject at the right time, each word in the right style, was not the well-deserved reward of an ordered mind but just the opposite: a complete system of pretense invented by me to hide the disorder of my nature. I discovered that I am not disciplined out of virtue but as a reaction to my negligence, that I appear generous in order to conceal my meanness, that I pass myself off as prudent because I am evil-minded, that I am conciliatory in order not to succumb to my repressed rage, that I am punctual only to hide how little I care about other people’s time. I learned, in short, that love is not a condition of the spirit but a sign of the zodiac.”