"Without the everyday you can't be touched, and without the myth you can't be amazed." (Peter Brook)
Totul ȋncepe cu o poveste, cu un vis, cu nevoia de o schimbare. Iar fiecare dorinţă de a zbura e contracarată de realitatea ce ne ȋnconjoară, fie ea personală ori socială. Cum ar fi dacă fericirea ar fi la o distanţă de un cuvânt de noi, dacă pentru a o atinge nu ar mai trebui să ne zbatem, să ne ȋndoim, să mai cădem din când ȋn când? Cum ar arăta Realitatea fără partea mitică din ea, şi cum ar fi dacă am trăi ȋntr-un Mit fără profan?
Atunci când eşti ȋnconjurat de ,,disperare”, când tot ceea ce iubeşti, tot ceea ce crezi, şi tot ce credeai că va fi mereu acolo, necondiţionat, se evaporă ȋntr-o realitate crudă şi cenuşie, singurele opţiuni pe care le mai ai sunt de a te ȋnălţa cât mai sus, prin propria durere, sau de a te prăbuşi cu zgomot, până nu rămâne mai nimic din fostul tu. Şi cam acest lucru Walt ȋl face ȋn Mr. Vertigo.
"very strong emotions, traumas even, generate [my] stories." (Paul Auster)
Povestea lui Walt poate fi interpretată ȋn cel puţin două moduri ce se ţes reciproc. E Walt-copilul-orfan, acel cowboy al Americii, supus iniţial unor chinuri fizice, a acelor paşi ai maestrului Yehudi, pentru a desprinde arta zborului, şi e povestea Americii, cu suişurile şi coborâşurile sale. Fiecare etapă din viaţa lui Walt corespunde unei perioade din istoria acestei ţări: mentalitatea Sudului şi relaţiile cu negrii (Esop), Ku Klux Klan, Wyatt Earp şi vest-ul sălbatic, zborul lui Lindbergh peste Atlantic, tornadele din St. Louis, care au devastat totul ȋn calea lor, Marea Depresiune, jazz-ul, Roosevelt şi alte câteva.
“Eram un copil al orasului, crescut cu jazz-ul in sange, un baiat al strazii cu ochii dupa marea ocazie si iubeam vacarmul multimii, scartaitul troleelor si palpairea neoanelor, miasma de whisky de contrabanda scurgandu-se-n masuruntaie. Eram un strengar cu ritmul de boogie in cap, o piticanie iute de gura si cu o mie de figuri si iata-ma sechestrat pe coclauri, sub un cer sub care nu se-ntampla altceva decat vremea aproape mereu rea. 19
De la Walt-Copilul-Minune, la Mr. Vertigo e un simplu pas: căderea, la suprafaţă produsă de maturizarea(pubertatea) lui Walt, ȋn adâncime (şi) de fericirea adusă de stabilitatea efemeră a acelor zile. E o goană după bani, succes, dragoste şi fericire, visul personal şi cel al Americii ce se izbeşte de neprevăzut, de sentimente (rar descrise), de urmele lăsate de cei dragi ȋn noi ȋnşine. Şi dacă iniţial copilul ȋnfruntă ,,disperarea” ȋnălţându-se deasupra ei, prin zbor, noul Walt, rămas singur şi luându-i-se tot, se prăbuşeşte ȋn gol, ȋn căutarea răzbunării, pe străziile prăfuite din Chicago,şi-n mafia Statelor Unite.
Interesantă este şi ȋmpletirea realului crud [the everyday]– de la goana după bani, gangsterii, omorurile şi haosul ce-i ȋnconjoară, până la banalitatea unei zile alături de cei dragi – cu realismul magic [the mythical] – darul lui Walt de a zbura, puteriile Maestrului Yehudi, care
”Defying the laws of nature, as he proposes to do with Walt, puts him in a very precarious and interesting position with God, with the universe, with man. And Master Yehudi thinks about these things. He takes them seriously.” (Paul Auster).
In ceea ce priveste stilul, am simtit apropierea de un western, prin limbajul personajelor, actiunile lor si modul de a se raporta la ceea ce se intampla. Traducerea in romana insa pierde cateva nuante (importante, as zice eu) a cartii, subrezindu-i atat coerenta stilistica si neoferiind cititorului jocurile de limbaj, verosimilitatea din anumite situatii, si importanta acestui limbaj. Nu e vorba doar de naratiune, de poveste – parabola, ci de felul in care engleza (in primul rand) este folosita:
What interests me about American language, the language of the people, is that it's very crude, very lively, very inventive. But at the same time, there's a Biblical component to it, especially the Bible in the King James version, which is undoubtedly the most read book in American history, as well as the book that has been most listened to. For many people, especially people of earlier generations, it was the only literature they knew. So there's an astonishing combination in the American vernacular of what you might call the high and the low. Walt's speech is a perfect example of that.
*
“Deep down, I don’t believe it takes any special talent for a person to lift himself off the ground and hover in the air. We all have it in us—every man, woman, and child—and with enough hard work and concentration, every human being is capable of…the feat….You must learn to stop being yourself. That’s where it begins, and everything else follows from that. You must let yourself evaporate. Let your muscles go limp, breathe until you feel your soul pouring out of you, and then shut your eyes. That’s how it’s done. The emptiness inside your body grows lighter than the air around you. Little by little, you begin to weigh less than nothing. You shut your eyes; you spread your arms; you let yourself evaporate. And then, little by little, you lift yourself off the ground.
Like so.” (Mr. Vertigo)
No comments:
Post a Comment