Bad Day

Stii zilele alea cand totul iti iese pe dos? Pornesti de acasa (in intarziere) pentru a pune o caramida la viitorul tau si pe drum descoperi ca cladirea ta e la un pas de a fi demolata. Spui cateva cuvinte la intamplare si brusc produci o avalansa ce o tineai in tine si pur si simplu sub muntele ala de zapada pufos, moale si rece, cazut acum deasupra ta, te sufoci. Si vrei sa strigi, sa inoti, sa ripostezi, sa te ridici ...  iar cand ajungi la servici descoperi ca ceasul ti-a ramas in urma, ca unii colegi au mai putine de facut decat tine, dar ca totusi mai ai cateva hartoage de scris, ca xeroxul scolii a fost stricat de foile date de tine elevilor (de ce sa mai dam oare materiale suplimentare elevilor daca au manuale?...), iar colac peste pupaza, in aceasta zi superba, se mai aseaza unu’-n fata ta sa te ceara de nevasta …

Dupa o zi ca asta, probabil ca as avea material de scris un roman intreg. Dupa o zi ca asta, imi vine sa iau niste tobe si sa bat in ele …  gen Adele. Si o chitara ar fi potrivita acum sau o vioara strunita asa. Yes, storm. Te bagi in schimb sub plapuma, cu gatul in pioneze, gandindu-te la planificarile pentru a doua zi, la prezentarea din psihoanaliza pentru saptamana asta, incercand sa gasesti un respiro, un moment de calm, de liniste, in toata goana asta. Spre scoli, in noi, in mine.