Subscribe

* indicates required

April 14, 2011

How to Fight the Loneliness?

How to fight loneliness? /Smile all the time/Shine your teeth till meaningless/And sharpen them with lies/And whatever is going down/Will follow you around/ That's how you fight loneliness …


 

Viata e grupata pe mai multe nivele, etape, stari, experiente. Viata iti poate arata o Realitate altfel decat cea banala, cotidiana, intalniri, organizare; viata poate fi si un joc de supravietuire, si atunci cand cunosti si aceasta parte, stii ce mai descoperi inauntrul tau? TEAMA. Ca vei pierde toate fericirea data de umanitate, de lucrurile marunte. Pentru ca constientizezi ca toata stabilitatea data de cei apropiati, ca toata stabilitatea din viata ta, e un simplu domino, ca TOTI oamenii la care tii te pot dezamagi/parasi/disparea. Intr-o fractiune de secunda, printr-o simpla bataie de palme, din partea … oare din partea cui?


In mijlocul tacerii adormite din suflet, descoperi superficialitate – in minte, pe bloguri, in gesturi, in carti, pe bancile facultatii, in cuvinte, in suflet. Si M-AM SATURAT de ea. Atat de satula, incat as vrea sa o sfasii, sa o rup in bucatele mici si sa-i dau drumul sa zboare pe fereastra ... Oriunde intorc capul, orice idee care se zbate pentru a fi expusa, orice incercare de a gasi SACRALITATEA in rutina, sfarseste printr-o intalnire cu superficialul. E un joc barbar, din care ai vrea sa evadezi, in care ai vrea sa-ti pastrez integral, nepatat, propriul Ego. Si unde sunt, cum sunt, cine mai sunt? Reflexia celor apropiati, cochilia in care m-am nascut, Singuratatea din fiecare astfel de zi, cu care te lupti, o ignori, o maschezi, o retusezi 18 ore pe zi. 18, pentru ca noaptea, macar noaptea e a ta … fara masti, fara cuvinte colorate, fara lupta de a mai supravietui …


Astazi e o zi de 13, si poate ca starea mea de spirit a fost influentata de “ghinionele” aduse de aceasta zi. Macar azi, sa am dreptul sa fiu superstitioasa – pastrand astfel vie speranta ca maine, va fi soare din nou, ca ma voi simti in siguranta, ca ma voi putea deschide celor apropiati fara teama de a fi expusa public, ca maine superficialitatea data de oameni insignifianti va fi spalata de un strop, un mic strop de eternitate.  


How to fight the loneliness, in a jungle world? How to fight it when you fall, when you are scared, when people forget a thing or two from your life? Well, you simply stop fighting it. You simply kneel and accept it, as a part of your own being ...   


 

No comments:

Post a Comment

Joy/Vertigo

No matter what the future holds, there is the moment of today of pure  joy, which reminded me of the first novel I read long time ago by Pau...