One Year in Search of Ithaca

“Language is the only homeland.”

Czesław Miłosz

[Ieri Ithaca a implinit un an. Din moment ce e one of my celebrations, am putut intarzia o zi].

In ultimul timp am vrut sa bat la tobe. Le aud in minte si-mi vine sa le lovesc, sa le fac sa cante. Mereu imaginatia mea  - sau o parte din mine - si-a dorit sa cante, sa se transpuna in sunete. Acu’ ceva vreme vroiam sa cant la pian, sa imi scriu melodia mea, sa las notele sa spuna cine sunt eu. Mi-as fi dorit ca cineva sa aiba rabdarea sa ma invete sa cant la un instrument. Cum nimeni n-a facut-o, am ramas la Cuvinte.  

... I have no Beginning and no End. Who am I?

"A journey of a thousand miles must begin with a single step."

Asa a inceput Ithaca. Or my journey to myself. Habar n-aveam ce voi scrie aici, habar n-aveam ce va urma. Ithaca means sincerity, my egos, and why not, my masks. Because people build up masks. Pentru ca fiecare interpreteaza ce vrea atunci cand citeste ce e aici, pentru ca fiecare nu poate iesi din propria fiinta, din propria lume, daca nu are un sambure de empatie in el/ea.

De ce scriu, de ce am inceput Ithaca, de ce vreau mai mult, de ce am nevoie de tine? Nu stiu. Asa cum nu stiu cum merg si cum respir. Dar “language is my homeland" and I’m searching for home. Because I miss being home ...

Astazi ma uitam peste niste carticele si peste noi proiecte. De cateva luni am inceput o alta calatorie, pe un alt teren. Ma gandeam la aceste cuvinte, care ma caracterizeaza atat de bine, LANGUAGE IS MY HOMELAND, si ma gandeam ca in sfarsit, acolo ma simt acasa, ca in sfarsit fac ceea ce imi place. It’s my land, my territory, my heart, my life. And I wish nobody shall take it away from me...

Ma uit in trecut, ma uit in viitor … intorc paginile, cautand noi amintiri. Mi-e dor sa ma plimb intr-un parc cu banci verzi si portocalii (in special portocalii), mi-e dor sa ma simt in siguranta in acest parc. Mi-a fost dor de mine asa cum sunt astazi, zambind, mi-a fost de energia aceasta, dincolo de trup, de ani, de un eu auto-destructiv… de energia care-si doreste sa apese pe acceleratie, care vrea mai mult, care asteapta o schimbare ...

Acum un an intrebam asta: "… Who am I, what am I searching? Just Ithaca." Acum ma intreb ce este Ithaca. Well, Ithaca is me, Ithaca is my journey in Life, it is my search of happiness. And Ithaca has been a sea full of books and Art, Ithaca has been a sea of troubles and memories, Ithaca has been You, because I so damn need You to be ok, Ithaca has been Friendship.

  Nu stiu cum a rezistat un an de zile, asa cum nu stiu cum animalutele mele ma iubesc atat, asa cum nu stiu ceea ce oamenii vad la mine. M-am bucurat mult pentru comentariile primite, pentru cei carora le-am dat ceva la care sa se gandeasca… mereu am crezut ca a scrie inseamna automat a primi un raspuns, ca a scrie pe un blog implica si comentarii. Deci m-am bucurat nespus de mult si au insemnat mai mult decat credeti ceea ce mi-ati scris … Mi-a placut mult ceea ce Iania a spus in "Last Words", mi-a placut mult ceea ce Mara a spus in "Friendship. Comment Faire Amour Rimer avec Toujours?" Thank you!

So another year in Ithaca … with a person like me. I can’t promise that it shall last another year, I can’t promise you that my posts shall be shorter (:-“), I can’t promise that I shall be happier. But no matter how many things I shall write in it, it shall always reflect ME, with all my parts ... and masks.