Cu toții avem nevoie să credem în ceva,
iar eu una cred în acel Bine prezent în străfundul tuturor, oricât și orice am
fi făcut, paradoxal, într-o lume care pare să-și fi pierdut umanitatea.
Este ușor să nu avem niciodată timp pentru ceilalți, să ne pese doar de noi, să uităm să spunem ,,mulțumesc, ești bine, cum pot să te ajut?”, ușor să ne amintim doar ceea ce ne-a rănit, ușor să arătăm cu degetul spre ceilalți care de fapt sunt o oglindă a ceea ce nu ne place în noi înșine.
Este greu să ascultăm, chiar să-i ascultăm
pe ceilalți, să ne reamintim din când în când momentele când ceilalți chiar au
fost prezenți pentru noi, când ne-au fost alături în cele mai grele momente,
este greu să le spunem cât îi prețuim, mai ales când suntem îngroziți să arătăm
această vulnerabilitate.
Mereu începem să îi prețuim pe ceilalți
când este prea târziu. Mereu ni se spune să spunem oamenilor cât sunt aici și
nu atunci când aparțin unei alte lumi. Câți dintre noi chiar facem asta? Este
atât de ușor să răspundem lovitorilor pe care le primim tot prin lovituri, atât
de greu în a încerca a-l înțelege pe celălalt, în a-l lăsa să lovească, pentru
că știi că aceasta nu este persoana în care crezi.
In a world where you can be anything, be
kind. Asta este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care un om le poate
face.
No comments:
Post a Comment