Am fost învățați să nu mai credem în nimeni și-n nimic. Fie prin sfaturile celor din jur, fie prin experiențele pe care le-am avut, fie de oamenii care ne-au înconjurat. Se întâmplă însă uneori să lăsăm garda jos și să ne simțim în siguranță, să începem fără să vrem să avem așteptări ... iar în momentul acela, când te aștepți cel mai puțin, să ți-o iei. Să-ți amintești de lecțiile pe care nu ai vrut să le auzi, să conștientizezi, prin ceea ce simți, că da, ai nutrit așteptări.
Și o iei de la capăt. Cu neîncrederea în tine, cu abilitățile pe care le ai, cu ateismul/frica ta de-a te încrede în oameni, și-n tine. Și să treci în cealaltă parte, să înțelegi de ce oamenii fug prin tot felul de șiretlicuri de viața de zi cu zi. Pentru că da, într-o formă sau alta, cu toții avem nevoie de o validare.
No comments:
Post a Comment