Lo. Lola. Lolita

Lolita a stat cuminte pe rafturile bibliotecii personale de mai bine de un an de zile. Nora Iuga, prin Sexagenara si tanarul, a fost cea care mi-a amintit de ea si ca ar cam fi timpul sa o citesc – in ciuda personajelor si a manierii de scriere complet diferite de romanul lui Nabokov, cum aveam sa aflu dupa lecturarea romanului. A mai contribuit si setea mea de lectura din aceste ultime luni, de evadare dintr-o lume a criticii, a istoriei, a teoriilor literare, de a mai amana inca putin inevitabilele pagini ce trebuie parcurse intr-un viitor cat mai apropiat.

Ceea ce ar avea insa in comun Nora Iuga cu Nabokov ar fi obsesia pentru limbaj – mai puternica, mai compulsiva ce-i drept la Nabokov. Fara acest limbaj si stil delirant, Lolita nu ar fi nimic, nici macar un roman pornografic, cum unii pe nedrept l-au catologat.

In paginile scriitoarei romane se vorbea la un moment dat si despre acel limbaj al scriitorilor contemporani, de acea usurinta a lor de a folosi cuvinte si imagini ce alta data declansau procese (vezi D.H. Lawrence – Amantul dnei Chatterley) sau care erau cu greu parcurse de cititor. Nabokov pare sa mearga pe aceeasi linie de gandire si sa-i provoace pe cei care fac uz cu mult prea multa usurinta de aceste cuvinte, in literatura sau in viata reala; in prefata de la Lolita, un critic inchipuit de-al autorului ne atrage atentia:

„True, not a single obscene term is to be found in the whole work; indeed, the robust philistine who is conditioned by modern conventions into accepting without qualms a lavish array of four-letter words in a banal novel, will be quite shocked by their abscence here.” (2)

Cred ca acesta este farmecul literaturii si diferenta dintre un roman care doar imita – vezi (lipsa) limbajului din Intrarea Soarelui, in care cuvintele zgarie de-a dreptul – si un roman ca Lolita – unde pe alocuri mai ai nevoie si de un dictionar pentru lexicul fascinant folosit de Nabokov.

Si tot din pricina limbajului, m-am intrebat cum a putut fi acest roman tradus, ce munca a avut acel traducator, ce s-a pierdut in aceste traduceri, cand Nabokov este cunoscut pentru accentul (nebunesc) pus pe limbaj. Lolita este un roman masculin si liric totodata, care se citeste incet, cu niste personaje pe care nu ai cum sa nu le detesti sau sa empatizezi, satiric, fara idei spectaculoase, fara scene care sa-ti ramane in minte ca actiune, in care intrebarea ,,ce ramane dupa?” va ramane fara raspuns daca nu esti si tu la randul tau indragostit de limbaj.

P.S. Must be read in English.