Dear God,

Se spune ca niciodata nu primim mai mult decat putem duce, ca lucrurile care ne doboara acum vor fi intelese in viitor, ca totul este pentru ,,binele nostru”, iar fiecare zi ne este oranduita asa cum trebuie, si ca vom vedea ca Binele triumfa in final. Nu spun ca astfel de lucruri nu se intampla, dar nu mai vreau o lume absurda. As vrea sa stiu unde a fost, este si va fi acea finalitate pentru cei multi, pentru toate victimele distruse de la inceputurile omenirii, din povestile biblice, din razboaiele mondiale sau pentru acei simpli muritori, oameni banali, dar care poarta ca fiecare dintre noi o poveste, si care dispar zilnic, in fiecare ora, nelasand nimic in urmele lor. As vrea sa stiu unde este acea ,,Fericire”/,,Mantuire” pentru ei, acel ceva pentru acei oameni care au suferit de la inceput si pana la sfarsit – un sfarsit prea brusc, prea crud, prea nedrept.

As vrea sa nu aud ca totul va fi dat ,,in viata de apoi”. Am crescut cu astfel de povesti, cu aceasta promisiune, si toate istorisirile, credintele, poruncile Bisericii, fie ca vreau sau nu, vor fi mereu incrustrate undeva in sufletul meu. Numai ca vezi tu, nu vreau o minune pentru mine, pentru cei apropiati, pentru cei puternici, ci vreau acea liniste, acea implinire pentru fiecare dintre noi. Oare de ce doar unii dintre noi am avea dreptul la un happy ending, de ce trebuie mereu sa impartim lumea intre Buni si Rai, Invingatori si Invinsi? … As vrea sa ne gandim pentru o clipa si la cei umili, la cei mediocri, la cei care stapanesc pamantul. Nu vreau sa ma gandesc acum la oamenii speciali, Supermen sau eroi, ci oamenii aceia care nu se ridica deasupra plevei printr-un har divin ci sunt simple produse ale locului in care traiesc, ale familiei, ale anturajului, si care dispar odata cu ultimele amintiri a lor pe acest pamant … As vrea un Dumnezeu milostiv, un Dumnezeu care sa ofere acea fericire promisa acum, aici, pentru toti, nu unul absurd, ,,gelos”, care condamna, loveste, ucide, ca cel dintr-un Vechi Testament … si as vrea ca fiecare dintre noi sa primeasca ceea ce i se cuvine, nu sa dispara in chin, inainte de a intelege ce inseamna de fapt a trai.