The Flood

Doamne, apara-ma de mine insumi!

Octavian Paler

Cineva a spus demult ca cel mai puternic om de pe fata pamantului este cel care nu iubeste pe nimeni. Dupa ultimele saptamani, as putea spune cu usurinta ca cel mai slab om de pe fata pamantului este cel care se lasa coplesit de Teama. Un val urias, ca un tsunami, iscat de nicaieri, care matura totul in calea lui, de la munca pe care o faci pana la incredere si prietenie.

E prima data oboseala care-ti rupe gandurile, cuvintele, rabdarea. E apoi fisura din tine, la care-ti arunci privirea in treacat, si care odata vazuta, incepe sa se extinda prin tine, in tine, langa tine. Si la fel ca si sentimentul pe care-l ai atunci cand te ineci, incepi sa te zbati puternic, urland, lovind, ripostand, pentru ca singurul lucru ce-l obtii este sa te adancesti tot mai mult ... in extenuare, nervi si teama.

O ignoram zile-n sir, ne impotrivim, o ascultam. Ne impotmolim zi de zi de ea, in decizile pe care le facem, in ceea ce renuntam, in ceea ce nu indraznim niciodata sa spunem: jobul pe care-l visai, orasul in care vroiai sa o iei de la capat, oamenii pe care i-ai fi vrut langa tine. Suntem mici robotei, ghidati de ceea ce a fost, de amintiri refulate si de toate gunoaiele adunate-n noi. Si-n astfel de zile, vrei sa inoti spre acel cineva sau ceva, care sa-ti arate si razele de soare pe care le porti adanc in tine. Dar ai uitat cuvintele potrivite.

Prea multe ore nedormite si aruncate fara folos te ucid: fizic, spiritual, mental. Cand nu ai masina care sa te duca departe de vacarmul orasului, cand nu mai ai cuvinte prin care sa te explici, sau cand din contra, arunci cu noroi in tot ceea ce iubesti, ce faci? Te agati de singurul lucru in care mai crezi, in care ai crezut de la inceput si in care speri ca vei crede pana la sfarsit. Incerci sa te scuturi de Teama, pentru ca “life’s short and sometimes it sucks”, iar singurul lucru ce ne ramane este sa ne aruncam in ea, oricat de dezamagiti sau speriati am fi. Iar la sfarsitul unei zile lungi, ce dureaza cateva saptamani, incerci sa refaci ceea ce singura ai distrus. Cu toata remuscarea pe care o ai in tine. Si da, sunt mult prea multe scuze pe care trebuie sa le ceri la sfarsitul unei astfel de zile.