M-am descoperit, in ultimele doua saptamani, ca spectator al vietii. Privind de la margine, detasat, un alt eu. Te privesti lucrand de la rasarit pana-n miez de noapte, infranandu-ti trairile, ascultandu-i pe cei din fata ta, cazand, ridicandu-te, lucrand iar, analizand, studind, privind. Si-n acest vacarm de sunete, de nonculori si litere, te trezesti inaltandu-ti capul si cautandu-te… pe cel din centru, pe cel din afara ta … oare pe care dintre noi?
Life is difficult, and sometimes, it makes us difficult, cold people. Life means loss, struggle, death, loneliness, unfairness and all the “bad” words that come to your mind. Dar cu toata experienta mea, cu toate zilele de frig adunate in mine, cu toate incapacitatile mele pe care le cunosti prea bine (?), Viata, ca intreg, nu e urata. Da, o anumita bucata din ea e de-a dreptul hidoasa, dar... e o energie probabil absurda, niciodata roz, dar o energie atat de uriasa, de puternica si de calda, incat pur si simplu nu-i putem da drumul… oricat de tare doare. oricat de lipsiti de speranta am fi. oricat de departe am fi de acel Eu.
Si in toata hidiosenia, durerea si monstruozitatea ei, sunt lucruri pentru care o indragim, pentru care o iubim… iti amintesti sfarsitul din Orele?
Mereu le-am spus celor de langa mine, doborati, sa caute lucrurile ce le indragesc, ce le apreciaza in viata, sa se ridice privind prin ele, prin ceea ce au, prin planurile lor de viitor, prin ceea ce au fost, sperand… la un mai bine… pentru ca uneori e crunt ceea ce ni se intampla, dar cum ar fi daca am lua o radiera si am sterge acele imagini de langa noi, pe care putini le constientizeaza, ce ne dau puterea de a continua?
So, what do you love? What do you hope for? What do you like to do, to receive, to spend your money on? What are the images that define your inner, REAL, self?
No comments:
Post a Comment