Carpe Diem

"Well, I may have some doubts

But I hold the shovel tight

Digging into the frozen ground"

Dincolo de filozofii, teorii ale cunoasterii, ani de studiu si tot ceea ce ne face sa crestem intelectual, cred ca suntem definiti prin genele pe care le-am mostenit, amintirile instinctive cu care am venit aici, si mostenirea nostra ca popor. 

Cred ca indiferent cat s-ar vorbi, nu vom scapa niciodata de acele ,,atentii" care trebuie date la un eveniment mai important, de la sustineri de grad/doctorate la medici/oameni de care avem la un moment dat nevoie. Pentru ca dincolo de munca studentului/profesorului, nimic nu e mai important ca acea ,,mica atentie", ca acea masa pompoasa, pentru a incununa un anumit numar de ani de munca. 

Cred ca indiferent cat s-ar scrie, oricate studii s-ar realiza, oricat am suferi de la incalzirea globala (unii mai sensibili ca altii), noi ca popor tot nu vom avea cultura necesara de a face ceva concret pentru mediu. Sau daca chiar va aparea, posibil sa fie atunci mult prea tarziu. Sau, la fel, oricat de constienti am fi de felul in care viata se va schimba in urmatorii 20-30 de ani, tot vom avea instinctul de a aduce un copil pe lume, fara a ne gandi la anii ce-l/ne asteapta.

Cred ca mereu ne vom uita in ograda celuilalt: cu ce se imbraca, ce masina conduce, cu cine iese, ce face in zilele libere. Poate pentru ca viata nostra ni se pare prea fada, prea lipsita de sens, poate ca ne-am invatat cu niste repere sociale, si tot ceea ce e prea normal, sau prea diferit, e mereu ceva extraordinar. 

Cred ca indiferent cat am dori, mereu ne scapa ceva de aici, mereu nu vom putea avea tot ce ne dorim. Si mereu nu vom fi multumiti cu ceea ce avem, pana nu va fi prea tarziu.