“I did not know. I was
fully aware of what would be destroyed. I did not know what would be built out
of the ruins. No one can know that with any degree of certainty, I thought. The
old world is tangible, solid, we live in it and are struggling with it every
moment - it exists. The world of the future is not yet born, it is elusive,
fluid, made of the light from which dreams are woven; it is a cloud buffeted by
violent winds - love, hate, imagination, luck, God... The greatest prophet on
earth can give men no more than a watchword, and the vaguer the watchword the
greater the prophet.”
Nikos Kazantzakis
“To be born again,
first you must die.” Nu stiu cum se face ca ma tot intorc la cuvintele lui
Rushdie in ultima vreme. Cuvinte peste care trecem, la care ne intoarcem,
carora le oferim o noua interpretare. Dincolo de literatura, integrandu-le in
viata noastra.
Am invatat in ultimele luni ca
intr-adevar, asa cum Sartre afirma, suntem alegerile noastre. Suntem
definiti de momentele cand renuntam, cand nu indraznim sa schimbam ceva, cand
ne este prea teama de a ne rupe de stabilitatea mult ravnita. Suntem deciziile
pe care le luam, intr-o lume haotica, absurda, superficiala. Si suntem oamenii
pe care ii alegem, oameni pe care ii lasam sa ne impinga de la spate, de la
care invatam doar observandu-i, sau acei oameni care ne trag inapoi, oricat de
mult i-am iubi (sau iubit), de care doar amintirile ne mai leaga. Ne este teama
sa ne privim in oglinda, sa vedem cat de mult ne-am schimbat, sau cat de mult
ne-am distrus unul pe altul. L'Étranger. Si
suntem teama de un nou inceput, de a ne rupe de ceea ce a fost, de a da drumul,
unei profesii, unui om, unei legaturi, de a indrazni sa privim in noi si de a
ne spune ,,nu mai vreau asta”.
To be born again, first you must die. Pentru ca asta simtim inainte
de orice. Si astea sunt cuvintele si ceea ce am simtit cu ceva saptamani in
urma. Si asta e ceea ce simt cand tot ceea ce imi doresc este un alt inceput.
M-am intrebat pentru ce toate acele principii, toate lucrurile pe care le dam,
neconditionat, toata implicarea noastra, intr-o lume atat de gri si trasa la
indigo, in toate acele deja-vu-uri. Mi-am dorit intotdeauna sa fac o diferenta, pentru elevii mei, pentru
prieteni, pentru toti dragi mie. Am uitat insa de mine, crezand in naivitatea
mea ca acea diferenta, pentru mine, va veni dinspre ei …
Si inca o data, suntem ceea ce
alegem. Sa stam, sa acceptam, sa iertam, sa lasam viata sa ne poarte oriunde
vrea, sa cadem in depresii, sa stam pe loc sau sa incercam sa mergem cat mai
departe. Suntem respectul pe care ni-l datoram noua insine. Si poate ca acesta
este raspunsul pentru acel respect al codului propriu intr-o astfel de lume … Si
totusi, cum decidem care este alegerea cea mai buna, pentru propria persoana?...
To be born again,
first you must die. To feel like dying. And then the tiredness of being
born again.
