Cu toții pornim de undeva, cu toții avem undeva, rădăcini. Numai că, vezi tu, unii dintre noi le taie, le ignoră, se încolătăcesc în ele și sunt sugrumați de ele. Încearcă din răsputeri să se desprindă de-o lume în care nu cred, să înainteze fără ele și să-și formeze altele ... așa că m-am și le-am căutat în cărți, în călătorii, în oameni. Numai că oricât a-i încerca, ele sunt acolo, pe-un chip familiar, la reuniuni de familie care te doboară și care te fac să te simți un om fără rădăcini, navigând într-o barcă goală, fără țintă, fără o destinație, departe de cuvinte goale, care nu-ți spun nimic.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Murakami and Our Uncertain Walls
I truly believe literature and children are at the core of who I am. They're my square one - where I find my peace. All the time, in any...
-
In its deepness, warmth and happy moments. In its turmoil, and sadness, and scars, and irony. Water which we love and cherish, daring to wa...
-
Şsst! E calm aici. O ţară fără soare, fără clădiri, fără oameni. Ca un peron al lui Paler. Şi aici nisipul încă mai e ud de valurile unui p...
-
Lumea e plina de superstitii si de clisee. Americanii sunt intr-un fel, blondele sunt in alt fel, tiganii sunt asa. Ne aruncam unii altora n...