Despre

EGO pierdut intr-o lume ce isi pierde sensul cu fiecare zi ce trece. Ce sunt, cine sunt, incotro? Purtam masti zi de zi, schimbandu-le la fiecare pas, la fiecare “bun venit” sau “bun ramas”. Ne modelam dupa prieteni, dupa colective sau dupa oameni in diferite culori. Empatizam cu tot ceea ce ne inconjoara, dand o bucatica din noi fiecarei clipe. La sfarsitul unei zile, dezbracandu-ne de tot ceea am spus, de tot ce am cladit pentru ceilalti, punand in ordine amintirile, si spalandu-ne pe maini de toate greselile si de toate sfaturile pe care le-am dat sau le-am primit, ne uitam in interiorul nostru. Ce mai e propriu, intim, neinvadat?… EGO regasit pe o pagina alba. Ganduri imbracate in imaginatie si cunoastere, bariere ridicate in fata nestiutorilor, stari care se preling una in alta.

Dincolo de-un vacarm al absurdului, dincolo de masti, dincolo de singuratatea din fiecare adunare, incercam sa gasim un sens, un meaning.Pagini goale, pagini mototolite, pagini mazgalite, pagini … Pentru ce, inchinate cui? …

Sunt ceea ce scriu si nimic. Sunt fiecare reflectie data de aceasta oglinda a sufletului, oglinda ce reflecta o realitate interioara, ce distorsioneaza, ce intimideaza, ce indeparteaza. In spatele filelor pline de imagini, se revarsa amintiri, in spatele amintirilor se ascunde un alt eu, in intimitatea caruia gasim … o noua vesnica masca.