Nu mai e loc nici de cuvinte.
În haosul de acum, în tot ce nu mai există, și ar fi putut fi, în rutina în care fiecare dintre noi cădem puțin câte puțin, în viața pe care ai țesut-o și cumva, cândva, undeva, s-a impus în fața ta.
Rămân doar cuvintele-fantomă, care se-ncăpățânează să rămână aici, care trec dincolo de epuizarea de acum, care te și se izbesc ... de ziduri mult prea vechi, de acel dor ascuns, de tot ce porți în tine și rămâne nerostit.
..........
No comments:
Post a Comment