Subscribe

* indicates required

May 9, 2014

Wilderness


,,Fiece om este un bard al existentei proprii. Asa se alatura el lumii. Caci a se elibera de visul lumii despre el este totodata pedeapsa si rasplata lui.”




,,Sunt cărţi de care cu greu te apropii, ca acele spaţii sacre, în care trebuie să te descalţi pentru a intra.” – cam asa incepe recenzia ,,oficiala” a acestui roman, in care ma impotmolisem de ceva vreme. Pentru ca proza lui McCarthy imi cere mie insami sa ma descalt, sa ma debarasez de ceea ce stiu sau simt, sa ma expun, sa privesc dincolo de. Si am incercat sa explic, sa gasesc cuvintele potrivite pentru o astfel de carte. Asa ca, daca ar trebui sa descriu ultimul roman al frontierei, in sunete si imagini, as folosi cantecul de mai sus si imaginea de pe una dintre copertile editiei – o campie in flacari, pe cale de a fi stearsa de pe fata pamantului. Si as mai adauga apoi o lista cu Johnny Cash.

Se nascuse in estul Texasului in 1867 si venise prin partile astea de tanar. De-a lungul vietii lui se trecuse de la lampa cu petrol si de la cal si caruta la avioane cu reactive si la bomba atomica dar nu asta era pricina tulburarii lui. Pricina era faptul ca fata lui murise si tocmai cum vine asta nu putea el sa priceapa.”

Cred ca frontiera si proza lui McCarthy nu se limiteaza doar la ceea ce a fost intre Mexic si America, sau la granita dintre o epoca de aur a unei civilizatii si decaderea ei, ci la ceea ce ne defineste pe toti ca fiinte umane. Mai e de asemenea vorba si de acel wilderness, de acea pasiune, de acea intensitate ce caracterizeaza atat personajele acestei carti, cat si limbajul, stilul acestui scriitor.

,,As calari si nu m-as mai uita inapoi. As calari si m-as duce acolo unde n-as mai da nici macar peste o zi care s-o fi trait. Chiar dac-ar insemna sa ma-ntorc si s-o iau prin pamanturile-alea centimetru cu centimetru. Si-apoi inc-as mai calari.”

Prins intr-o lume trecuta, in ceea ce au fost candva, la raspantie de ,,lumea care a fost, lumea care va sa vie”, intr-o lume a codurilor, a naturii, a legaturilor puternice cu pamantul, si cea a modernitatii si a civilizatiei.

Dincolo de razboaie, revolutii, schimbari sociale, dincolo de rasa, de etnie, de culoare, dincolo de tara sau de perioada in care ne-am nascut, McCarthy prezinta Omul ca un calator. Si in ciuda ,,tristetii sfasietoare” din aceasta calatorie sau vis, poate ca  Man can be destroyed, but not defeated. Prins intre Istoria societatii si Istoria sa personala. Intre destinul scris si cel pe care singur si-l faureste. Niciodata capabil insa doar sa supravietuiasca pe acest pamant. Pentru ca asa cum am spus la inceput, fiecare dintre noi suntem poetii propriului destin.

,,Asemenea calatorului, la tot ce am renuntat mi se va arata din nou …[…] La necartografiabila lume a calatoriei noastre. La o trecatoare din munti. La o stanca patata de sange. La urmele de otel de pe ea. La numele sapate in calcar ros de vremuri printre pesti de piatra si scoici stravechi. La lucruri vagi si care si mai vagi devin. La fundul sec al marii. La uneltele vanatorilor migratori. La visele montate pe lamele acestora. La oasele ratacitoare ale unui profet. La tacere. La stingerea treptata a ploii. La venirea noptii.”





Bird set free

„Every time I find the meaning of life, they change it.” (Daniel Klein) You see, I’ve had a design, and I don’t know where I did wrong. ...