"In hopscotch, as in life, one needs to know which direction to jump."
Imi plac scriitorii care
provoaca. ,,Operele deschise”. Care se joaca cu noi, cititorii, cu personajele,
cu instantele narative. Unde fiecare pagina poate aduce ceva nou, o
intorsatura, un alt joc, un alt ,,capitol fantasma”. Intors la 180 de grade pe
urmatoarea pagina. Imi plac scrierile atipice. Cu un mesaj nu tocmai la
suprafata. Cu o poveste ,,totala”, daca as putea spune astfel. Ma pierd usor in
cartile clasice, tipice, unde nu e nevoie decat sa citesti prima pagina pentru
a sti cum totul se termina. Asa cum oamenii ,,banali” ma plictisesc. Povestea
nu e intotdeauna cea care primeaza, ci stilul,
felul in care este spusa, istoria noastra impletita cu a lor, granitele
care se pierd in miile de ani de scriere … Toate acele lucruri care se pot
ascunde, printre cuvinte, intr-o propozitie, departe de stereotipurile invatate
in scoala sau in facultate.
Literatura, cea pe care eu o indragesc, a trecut de simpla
formulare A fost odata ca niciodata. Granitele
Cititor-Scriitor-Narator au devenit mai greu de definit, de delimitat, iar
,,lumile posibile” ale lui Eco sunt mai intortocheate, cu mult mai multe
lucruri de spus, de analizat.
Suntem scriitori ,,ratati”. Indiferent de cat de bine scriem
despre o carte sau mai multe,
indiferent de cate carti citim sau de cate perspective noi aducem, a ramane la
,,statutul” de Cititor sau chiar si de Critic, pentru unii dintre noi inseamna
ratare. Menirea noastra ca Cititori este de a da viata marilor scrieri, de a
crea in mintea noastra acele ,,lumi posibile” in care uneori ne uitam pe noi
insine, iar alteori ne dorim sa ,,evadam” inapoi, in ceea ce numim Realitate.
Ma gandesc aici la cartea lui José Donoso – Obscena pasare a noptii si starea de cosmar in care te scufunzi.
Putem noi, ca Cititori, de a face mai mult de atat? Putem indrazni la mai mult?
Literatura pentru mine va
reprezenta mereu o Arta. Si uite ca literatura aceasta ,,deschisa”, atipica,
experimentala, ofera noi portite simplilor cititori. Un exemplu in acest sens
ar fi tango-ul celor de la Gotan Project, care imbina aici vocea scriitorului
argentinian Julio Cortázar cu jocul si cantecul copiilor din vechiul Sotron, totodata numele
binecunoscutului sau roman (Rayuela sau Hopscotch). Din arta-n arta. Fie ca suntem captivati de lumea
literelor, sau ca muzica reprezinta o parte centrala din viata noastra,
Literatura paraseste simpla pagina alba si trece pe note, si invers. Nu mai e
doar o poveste, o fabula, inchisa sau deschisa dupa Eco, ci mai multe, care creeaza
la randul ei alte lumi, in alte universuri. Ne invata sa privim dincolo de acel
Sfarsit de care poate ne-am agatat cand am fost mici. De acea granita intre
arte. De a citi un text doar pentru a-l analiza, de a-l pune in categorii, de a
evidentia trasaturi specifice sau de a gasi o stare. Dincolo de cuvinte, de
ganduri sau culturi, literatura, prin cititori precum cei de la Gotan, capata
un nou limbaj.
