Try to think of a world
Where you could stay and these safe hands could go
Take your heart above the water
Wherever I choose to go …
As vrea sa pot ingana ceva, acum, cand fiecare cuvant doare. As vrea sa pot scrie ceva in iuresul gandurilor, a febrei ce te-a cuprins, in lancezeala corpului, a mintii, a sufletului. Sunt fericiri marunte, care ne fac sa zambim, care ne incarca de energie, care ne poarta spre un alt maine. Sunt zile simple, atat de dulci, departe de … aici. Si totusi, nu sunt ale tale. To be seen, to be heard, to be understood. To see, to hear, to understand. My two-way road. Poate ca mi-am dorit prea mult, am cerut prea mult, sau am dat prea mult. Poate ca n-am stiut pana unde sa merg si unde sa ma opresc. Poate ca ar fi trebuit sa visez mai putin sau poate un pic mai mult. In incercarea de a asterne pe hartie o emotie, un strigat sau doar un simplu inceput de poveste, iti simti fiecare muschi al sufletului inlemnit. In teama de a pasi peste linia propusa, in teama de a nu gresi, in teama de orice si oricine, in cautarea unui alt inceput, a unei rugaciuni, a unui repros sau a unei iertari, in cautarea amintirilor, sau in cautarea unei vechi strangeri de mana, ce mai e de zis, de visat, de sperat, de scris?
