Subscribe

* indicates required

November 24, 2012

Money, Money, Money



The world is insane… or I’ve got a problem or two… nu stiu daca as vrea sa traiesc intr-o alta era, in care sa nu am libertatea pe care o am acum, sa fiu nevoita sa stau acasa, fara acces la educatie, si sa cresc un n numar de copii. Numai ca prea ne-am pierdut prin tehnologii si alte lucruri de acest gen… telefoanele sunt demult apuse, iar Fakebook-ul e la putere… daca vrei sa comunici ceva, pui pe ,,perete” (sau wall, cum il preferi). Lasam mesaje pe acolo, invitatii, si alte cateva lucruri pe care eu una le-as prefera fata-n fata sau macar intr-o conversatie telefonica. Mi-e dor de intimitate.
Apoi, dupa cum tot spuneam, gonim dupa bani, si nu stiu cum se face, dar niciodata nu-s deajuns. Ne alegem o meserie pe care o detestam, sau daca reusim sa ne opunem celor din jurul nostru si ajungem profi’, ne ingropam intr-un morman de acte. Planificari – anuale, semestriale, la fiecare lectie, la fiecare unitate, la fiecare elev, la fiecare activitate pentru ziua mondiala a … x,y, z. Ce se face cu adevarat in clasa nu mai conteaza. Aruncam o puzderie de hartie la gunoi pentru nimic. Ne ucidem timpul pentru nimic. Iar la randul lor, copiii sunt defectati (putin spus) de niste parinti care tot asa, alearga dupa cat mai multi bani, sau se pierd in carciumile ce-au inlocuit librariile din oras. Dar nu asta-i important. Hartiile sunt cele care au toata puterea, desi unu la mana, nu stiu cine le citeste, iar in al doilea rand, privind lucrurile ecologic (ca toate scolile sunt pline de think green), cati copaci oare au fost taiati in numele birocratiei?
Am obiceiul sa incep o noua unitate cu un cantec. Sau sa explic lucrurile prin cantece. De exemplu, la Present Perfect am adus U2 – Haven’t Found what I’m Looking  for, sau Have you ever seen the rain? , iar la o lectie despre Homes, am explicat diferenta intre House si Home prin ceea ce ultima ar trebui sa ne faca sa simtim (Sweet Home Alabama, sau Home, Michael Buble, dar se poate si Green Green Grass of Home, si multe altele). Am tendinta sa ma joc, sa le dau sa faca altfel de lucruri, sa am o alta relatie cu ei, sa pun accentul pe creativitate, pentru ca asta e ceea ce ma reprezinta pe mine. Numai ca pentru energia si banii pe care-i arunc pe materiale sunt intrebata ,,daca ma simt bine” (in cel mai bun caz). Si-mi place al naibii de mult sa ma joc, nu doar in clasa, ci si cu cei din jurul meu, in gesturi, in cuvinte, in amintiri… dar vezi tu, lumea e obosita, si gri, si intr-o continua uitare… sau cel putin cea de langa mine. Money rules. Facebook rules. The internet rules. Where are we in all these? Where are the colours? Where are the feelings? Where are the people, the humanity, in all our activities?
Mi-e dor sa mai vad un strop de culoare in cei din jurul meu. Mi-e teama sa nu ma las invinsa de cenusiu. De toata lumea ce ,,n-are timp sau bani”. De rutina. De gandirea aia tipica, care inghite totul in jurul ei, care ne transforma in mici robotei. Si pentru toate lucrurile pe care le fac, pe care le dau, si in special pentru toata energia si sentimentele pe care le pun acolo (fie ca vorbesc despre activitatea mea in invatamant, recenzii [de care trebuie sa-mi fac mai mult timp], sau pur si simplu prietenii), as vrea sa ma vad inteleasa, as vrea sa vad un feedback, un „pay it forward”, as vrea sa vad ca in toate incercarile mele de a arata si o alta fata a lumii in care traim pentru mult prea putin timp, am reusit sa reamintesc sau sa arat ceva.

Bird set free

„Every time I find the meaning of life, they change it.” (Daniel Klein) You see, I’ve had a design, and I don’t know where I did wrong. ...